miercuri, 6 august 2008

Zi absenta

O foaie alba si-un dor nebun de a o umple. Incearca sa-si adune gandurile, nu a mai reusit demult cu toate ca mereu face eforturi.
Ii e greu si parca i se pare prostesc sa mai repete asta si inutil si mult prea obisnuit. Ciudat sa constate continuitatea. Ii vine sa planga dar isi aminteste brusc ca trebuie sa-si transcrie o parte de trecut. Incepe procesul dar abandoneaza la scurt timp, dupa nici o juma' de ora...Ce rost mai are? si chiar daca ar avea, oricum ea nu simte asta. Sunt momente cand nu mai crede in minuni. Stie ca si starea asta e trecatoare, dar pana va trece isi constientizeaza tacuta travaliul iar o lacrima se incapataneaza sa-i scape fara acord pe obraz. O vede pe foaie, tresare, si-o sterge aproape instinctiv, de-abia in secunda de dupa realizeaza ca-i apartine, se uita speriata in jur...ce bine ca-i singura...stia ca e singura, uitase doar pentru cateva secunde, atat si-a permis sa-si traiasca durerea. Se uita la ceas, e deja tarziu, monstrul i-a inghitit si ziua asta.

3 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. "monstrul i-a inghitit si ziua asta." monstrul reprezinta Noaptea in cazul tau? - daca da ... as vrea sa subliniez din prisma mea, ca noaptea pentru mine e un bun conductor de energie si inspiratie; si nici sa vrea sa-mi "inghita ziua" nu ar putea pentru ca "ele" sunt un intreg .. a fel cum e Iubirea-Ura ... Toate sunt un Intreg.

    Frumos.

    RăspundețiȘtergere