Te vad cu un colt al ochiului meu ce-ti tanjeste prezenta, cel stang mai exact, dreptul e vesnic moralist. Esti atat de aproape...suficient de aproape cat sa te am macar pret de cateva minute, asa injumatatit, n-ar conta, oricum ar fi si asa prea frumos. E mult prea frumos si neasteptat de fiecare data...dar nu mai e demult.
Si cat ochiul meu drept isi ia mult prea in serios rolul, stangul te scapa printre gene...si noaptea mi te rapeste iar. Tot ea e cea care mi te aduce mereu, dar pana si bunatatea ei, nu-i oare limitata?
Raman cu dorinta si visele mele albastre nestingherite de nimeni pana acum. Tristetea pune iar stapanire pe coltul asta de noapte si un ochi ii rade smecher pe sub pleoapa celuilalt. Devine iritanta tot mai frecventa-i victorie si ma intreb care-i mai mare ambitia mea prosteasca sau din ce in ce mult prea descifrabila ta nepasare?!
O lacrima(cu rol de balsam, cred) si-o melodie...mereu (aceeasi)- impreuna...si nu vreau nimic...nu mai vreau nimic, decat sa aflii candva ca esti A’ul din alfabetul sufletului meu.
vineri, 18 iulie 2008
joi, 3 iulie 2008
many roads out there !...
prea grele, prea indescifrabile, mult prea codate...rusine fata de Dzeu si amintirea bunicii,ciuda pe sine,revolta...nici ea nu mai stie pe cine si-o singura concluzie: parca nici sa respir nu mai pot
Abonați-vă la:
Postări (Atom)